Category: MENA

Battle for Raqqa: Daily Journal (LIVE)

Transylvania Intelligence presents the daily journal for Raqqa. This space will contain (hopefully) daily entries regarding the developments in the battle for Raqqa, yet time gaps may very as this…

Transylvania Intelligence presents the daily journal for Raqqa. This space will contain (hopefully) daily entries regarding the developments in the battle for Raqqa, yet time gaps may very as this project depends not only on what happens in the field but also on what amount of data (quantity, quality, credibility) surfaces online.

Methodology and Objectives

From reasons of time efficiency, information privilege and empirical manners, this journal will not have a complete reference system. The methodology is based on OSINT (open-source intelligence) and crowdsourcing. Sources stretch from mainstream media, to local news posts in English or translated from Arabic or Turkish (Furat FM, Raqqa24, Rudaw, Rojava News etc.), individuals on social media (accounts of fighters, independent OSINT analysts), monitoring groups or primary sources (YPG Press Office, Amaq Agency, Inherent Resolve Coalition).  

While there are many other crowd sourced maps or pages, what this project also attempts is to provide a larger context and a comprehensive understanding of the situation and how it evolves  in an analytical intelligence-memo framework.

Please consult this page regularly, especially in the evening to catch the daily updates.

Please follow and like us:
2 Comments on Battle for Raqqa: Daily Journal (LIVE)

For Dust and Rubble: Iranian Ambitions at the Syrian-Iraqi Border

General Considerations (a) In the remote, deserted and extremely sparsely populated area of the Syrian Desert, notably around the tri-border area with Republic of Iraq and the Kingdom of Jordan,…

General Considerations

(a) In the remote, deserted and extremely sparsely populated area of the Syrian Desert, notably around the tri-border area with Republic of Iraq and the Kingdom of Jordan, the impact of the civil war has been relatively moderate with rare high-intensity waves generated by intertwined moments or actions from other battlefronts. The area was sharply captured by ISIS since late 2014 in order to secure the supply lines from the loyal Iraqi region of Anbar in order to fuel military operations in Homs and Rural Damascus.

Please follow and like us:
No Comments on For Dust and Rubble: Iranian Ambitions at the Syrian-Iraqi Border

The Day Will Come When You Won’t: Radiography of ISIS’s Desperate Tactics in Mosul’s Operational Playground

INTELLIGENCE ANALYSIS  – The Iraqi Security Forces (ISF) have issued an updated battle war suggesting a finishing phase for the battle as the last western district neighborhoods occupied by ISIS…

INTELLIGENCE ANALYSIS  – The Iraqi Security Forces (ISF) have issued an updated battle war suggesting a finishing phase for the battle as the last western district neighborhoods occupied by ISIS are equated by Bagdad’s estimates at 10% of the city. Continuing with the context, Operation “We Are Coming, Nineveh” (قادمون يا نينوى; Qadimun Ya Naynawais) is a joint ISF-Pashmerga effort supported by the US-led International Coalition ‘Inherent Resolve’ against Da’esh/ ISIS/ ISIL/ IS. The current developments where proceeded by Operation ‘Fatah’ that were a series of missions that took place in mid-2016 to open the way to Nineveh. The actual assault on the city came around October 2016 and only after key operational assets have been seized (as the Qayyarah West Air Base) in the Nineveh region, as well as having secured a southern supply line towards Baghdad. Co-extensively from late 2015 to late 2016 the Kurdish factions attributed to the Kurdistan Regional Government (KRG) in Iraq, such as the Pashmerga have cut the main supply lines from Mosul to the self-declared capital of ISIS, Raqqa, through the border crossings but namely via Sinjar Mountain. Given these multilateral and key military achievements which are expanded and explained in-depth in the video below in this text, we have reached a crucial moment in the fight against ISIS.

Please follow and like us:
No Comments on The Day Will Come When You Won’t: Radiography of ISIS’s Desperate Tactics in Mosul’s Operational Playground

Acordul de la Astana: Maculatură diplomatică sau „Peace for Syria”?

Câteva cuvinte despre Memorandumul de la Astana într-un cadru analitic dar infinit mai informal decât am obișnuit pe această platformă și pentru prima dată în limba română, tocmai pentru că…

Câteva cuvinte despre Memorandumul de la Astana într-un cadru analitic dar infinit mai informal decât am obișnuit pe această platformă și pentru prima dată în limba română, tocmai pentru că acest text l-am redactat original pentru o simplă postare de facebook:

Cei trei „garantori” și anume Rusia, Iran, respectiv Turcia, se angajează să implementeze un armistițiu în patru zone desemnate ca fiind de „de-escaladare” în teritorile vestice ale rebelilor, mai exact: Idlib (+ câteva fâșii din Alep, Latakia), nordul Homs (inclusiv Rastan), Ghouta de est (o zonă rurală a Damascului + cartierele estice din capitală) și sudul Siriei (cu referire la spațiul controlat de rebeli în Quneitra, Daraa și Suweida). În teritorile menționate, acordul prevede încetarea totală a ostilitățiilor dintre Guvernul Assad și opoziția rebelă, referindu-se inclusiv la forțe aeriene, pentru a permite (de aici începe partea amuzantă) acordarea de ajutor medical și implicit întoarcerea voluntară a refugiaților… Implementarea acestor măsuri revine în responsabilitatea țărilor garantoare ce prin comisii de observare și puncte de supraveghere comune vor monitoriza situația, concomitent cu asigurarea liberei circulații pentru populația civilă. Personalul militar însărcinat cu monitorizarea desfășurării prin procedura menționată, va proveni din țările garantoare sau dintr-o parte terță, în conformitate cu consensul semnatarilor. Totodată, acordul menționează importanța luptei împotriva terorismului numind ISIS și al-Qaeada (Hayrat Tahrir al-Sham sau HTS) ca fiind componente direct vizate, deci (goes without saying) nu intră sub incidența acestui acord; adițional se dorește separarea opoziției rebele de elementele radicale, anexate taberei. În două săptămâni de la semnare se vor înființa „Joint Working Group” prin care Turcia, Iran și Rusia vor coopera pentru implementarea acordului printr-un framework formal. Acestea au fost clauzele operative, cele „preambulatory” sunt tipicare unui draft resolution, deci teoretic nu total relevante, însă de menționat e referirea la „integritatea teritorială a Republicii Arabe Siriene” – sigur, o formulare croită pentru acomodarea părții guvernamentale.

Acordul a intrat în vigoare de ieri și se desfășoară pe o perioadă de șase luni, cu posibilitatea de extindere la discreția părților semnatare. Dacă s-ar fi respectat și precedentele zeci de acorduri, războiul era într-o pauză continuă, HTS ar fi fost complet separat de rebeli, iar energia forțelor combatante ar fi concentrată pe ISIS. Acordul deși are un context diferit, în fond este tot un „sweet-talk” cu puține prezumții realiste de implementare. Răspunsul U.S. Department of State ironizează aspectele de bază, sancționând rolul de garator al Iranului (o perpetuă sursă de violență sectantă) și modul necenzurat, prin care Turcia susține toți rebelii (referire și la Tahrir). Iar deși Washington este în principiu de acord cu memorandumul, rămâne sceptic cu privire la materializarea sa și nu și-a asumat vreun angajament, cu toate că propaganda rusă tinde să exagereze „convergența” internațională cu privire la acordul propus de Kremlin… În aceeași idee, nici kurzii prin Partidul Uniunii Democratice (PYD) nu aderă la acord considerând că propunerea e o partiție pe criterii sectante, (puțin ironic) însă marea lor grijă este că s-ar putea să fie trași de mânecă pentru a-i preda lui Bashar al-Asssad auto-proclamata Federație din Nordul Siriei (Rojava).

De menționat este stagnarea taberei loialiste în zonele rebele, cu precădere pe Idlib, Hama sau chiar vestul Alepului și progresul kurzilor susținuți de SUA spre Raqqa, implicit asediul Deir-Ezzorului de către forțele ISIS, tot mai coagulate pe coridorul inferior al Eufratului, sau consolidarea prezenței rebeliilor antrenați în Iordania asupra deșertului estic și zona vamală cu Irak. Notabil este și faptul că opoziția rebelă nu a acceptat formal acordul, tocmai pe fondul rolului de „garantor” deținut de Teheran, doar că Turcia are – practic – responsabilitatea de a-i obliga să adere la condiții.Revenind la Statele Unite, neparticiparea acestei părți la acord slăbește șansele de implementare dar și de solidificare a acestui tratat ca și fundament pentru pace în întregul teritoriu sirian, tocmai pentru că nu acomodează doleanțele unei tabere ce conduce lupta împotriva ISIS și deține un însemnat teritoriu geografic și demografic. Iar pe deasupra, sugestile indirect ale Kremlinului cum că un „no-fly zone” axiomatic asupra zonelor de „de-escaladare” ar restricționat până și campania Coaliției Inherent Resolve condusă de SUA împotriva ISIS, este un exemplu compatibil cu privire la unilateralismul Kremlinului în acord. Implicit, Pentangonul a confirmat că nu va sista eventuale misiuni  împotriva facțiunilor teroriste în spațiul convenit; cu toate că ISIS are o prezență slabă în respectivele zone însă HTS domină porțiuni menționabile, iar împotriva lor operează SUA o campanie discretă de drone.


Scuzați chirilicele, dar am ales harta prezentată de MApN-ul rusesc, tocmai pentru că este varianta oficială a zonelor de „de-escaladare” sub acordul de la Astana, pe baza căreia am operat o serie de modificări: am adăugat teritoriul SDF/YPG, ES+Turcia și cel al rebelilor din deșert (New Syrian Army). În sfârșit, am creionat ipotetice, posibile, speculative căi de acțiune ale loialiștiilor pornind de la anunțul făcut de MApN-ul rus, prin care anunțau operațiuni militare în centrul și estul Siriei.

Să trecem la partea prospectivă:

i. Tendențial, astfel de acorduri au fost creionate în situații de stagnare a luptei Guvern-Opoziție prin care forțele loialiste beneficiau de un repaus tactic dar totuși păstrând un tir de artilerie și bombardamente asupra „buzunarelor” rebele; cei din urmă, primeau o doză continuă de legitimizare prin participarea la astfel de conferințe internaționale, plus că deseori respectau înțelegerea – spre nenorocul lor. Astfel că pe bază istorică suntem îndreptățiți să credem că și în acest caz este vorba de un „time-out” tactic fără intenție și mici șanse de implementare pe termen mediu sau lung.

ii. Contextual, observăm o serie de evoluții în alte teatre de operațiuni, precum guvernoratele Raqqa și Deir-Ezzor, care deși nu sunt la îndemâna logistică sau militară a taberei loialiste, fragmentează ideea de integritate și „atotsuveranitate” a Siriei sub guvernul Assad. Anume, Federația din Nordul Sirie se maturizează politic iar SDF-ul susținut de SUA înregistrează o serie de victorii succesive, ce în puține luni îi va aduce în poziția de a lua cu asalt Raqqa. Pe urmă, retragerea tactică a ISIS în Deir-Ezzor este condiționată de cucerirea orașului cu același nume, aflat sub control assadist încă de la izbucnirea conflictului. Totodată, expansiunea rebeliilor pe granița iordaniană și irakiană este sursa unei noi îngrijorări pentru Damasc-Moscova-Teheran. În consecință, loialiștii ar putea respecta parțial armistițiul pentru a-și comasa forțele în operațiuni îndreptate împotriva ISIS – scenariu de servit cu multă sare – sau împotriva rebelilor din sud-est, a căror izolare de zona vamală spre Iordania ar genera o criză logistică ce inevitabil va slăbi și degrada capacitatea de operare militară.

iii. Acordul poate fi un catalizator pentru alimentarea tensiunilor interne din tabăra rebelă aflate la un nou punct de fierbere în urma ciocnirilor cu Hayat Tahrir al-Sham, de această dată Jaysh al-Islam, în trecut Ahrar ash-Sham. Continua diviziune a rebelilor e marcată de două consecințe: (1) excluderea segmentului militant salafist, anume jihadiștii, care este (nu întâmplător) și cel mai puternic – fapt ce ar legitimiza și curăța imaginea opoziție – dar pe de altă parte (2) ar slăbi per total capacitatea lor de a ține piept regimului.

Nu este necesar ca ipotezele creionate să se respingă reciproc sau să se afle într-un raport competitiv. Principalul marker de prognoză cu privire la o posibilă ofensivă spre Deir-Ezzor, deșertul sud-estic sau spre centrul țării, este comasarea unor forțe semnificative în Palmyra – un realment „cap de pod” în interes operațional. Primele indicii le avem deja, astăzi s-a constatat faptul că rușii au mutat lansatoare de rachete-multiple (sisteme mobil) TOS în Palmyra. Ipoteza s-ar solidifica dacă vedem mai multe divizii mecanizate sau unități ale Tiger Force detașate în zonă. Un astfel de demers alternativ chiar și în fondul unei reale intenții depinde de stabilitatea zonelor convenite în acord, iar observând re-intensificarea luptelor în estul Damascului și în coridorul Hama-Homs, avem un „input” adițional de scepticism. De urmărit…

Cu toate acestea nu avem motive solide să credem că memorandumul de la Astana va fi mai însemnat decât precedentele colecții de maculatură semnate la Geneva sau Viena, poate nici nu merita efortul unei postări atât de lungi, însă contextul enunțat la paragraful „ii” generează posibilitatea unei însemnate schimbări de direcție. Totuși, bombardamentele continuă în regiunile controlate de rebeli, chiar și în acele „de-escalation zones” și mă îndoiesc că toate sunt îndreptate împotriva Hayat Tahrir al-Sham… În sfârșit, nu avem motive nici pentru a ne încredere în „buna-inteție” a demersurilor diplomatice rusești, deci inevitabil războiul își va urma cursul natural din teren.

Pentru mai multe, follow Transylvania Intelligence on Facebook.

Please follow and like us:
No Comments on Acordul de la Astana: Maculatură diplomatică sau „Peace for Syria”?

A Thin Line: Raqqa Offensive Endangered by Growing Turkish Attacks

SITUATION REPORT – The Turkish Armed Forces (TSK) have launched successive and coordinated against the YPG and the Syrian Democratic Forces (SDF) in northern Syria, between April 24th and continuing…

SITUATION REPORT – The Turkish Armed Forces (TSK) have launched successive and coordinated against the YPG and the Syrian Democratic Forces (SDF) in northern Syria, between April 24th and continuing today. These attacks consisted in air strikes, artillery shells and tank hits. Not even a month ago Ankara announced that it’s ending Operation Euphrates Shield that finalized after on March 23th 2017 al-Bab was liberated and their further advance to the SDF-held Manbij was blocked by an operational trade between the Manbij Military Council with Russia, complimented US presence in Manbij. Still, in no logic did that meant halting every Turkish operation against Syrian Kurds. Subsequently, Ankara began to slowly pass the administrative duty to the local Rebel groups in the safe-zone established and inserting members of the Police Forces trained in Turkey to establish order and enforce law thought the land.

Please follow and like us:
No Comments on A Thin Line: Raqqa Offensive Endangered by Growing Turkish Attacks

Our Man in ISIS: US-led Coalition rescues Jordanian spy infiltrated in upper ranks of Da’esh

A private source indicated to Deir-Ezzor 24 that ‘The recently landing operation by the International Coalition in west of Deir Ezzor succeeded in the withdrawing of a spy who had…

A private source indicated to Deir-Ezzor 24 that ‘The recently landing operation by the International Coalition in west of Deir Ezzor succeeded in the withdrawing of a spy who had infiltrated the ranks of Daesh after operating as a commander of the organization’.

The source added, ‘ The coalition managed to withdraw the spy safely. He is originally from Jordan and has served in the ranks of Daesh for three years during  which he occupied different positions.’

Please follow and like us:
No Comments on Our Man in ISIS: US-led Coalition rescues Jordanian spy infiltrated in upper ranks of Da’esh

Firm but Fair: Key questions of the limited US Tomahawk strikes against Assad in Syria

Yesterday, around 4:40 local time in Syria, the United States Navy has launched 59 Tomahawk strikes from the USS Ross and USS Porter, eastern Mediterranean, and hit the Shayrat Airfield….

Yesterday, around 4:40 local time in Syria, the United States Navy has launched 59 Tomahawk strikes from the USS Ross and USS Porter, eastern Mediterranean, and hit the Shayrat Airfield. This airfield was used by the Assad regime to launch the deadly chemical attack that killed up to 80 people, including women and children, and wounded hundred other.  The missile strike was a limited action with no further plans to extend or escalate the situation.

Red – Assad’s Regime / Green – Rebels / Dark Green – Turkey’s Euphrates Shield mission + Rebels / Yellow – (east of Euphrates) SDF and YPG (Afrin canton) / Dark – ISIS; S-300 and S-400 range of action slightly inconsistent (too small)

 

Please follow and like us:
No Comments on Firm but Fair: Key questions of the limited US Tomahawk strikes against Assad in Syria

Road to Raqqa: Are we there yet?

INTELLIGENCE ANALYSIS – The Euphrates corridor, as any waterway in the Middle East (and not only) has been a catalyst for urban settlement, agriculture industry and energy development. Crossing Syria…

INTELLIGENCE ANALYSIS – The Euphrates corridor, as any waterway in the Middle East (and not only) has been a catalyst for urban settlement, agriculture industry and energy development. Crossing Syria from its north-western corner in Aleppo governorate all the way down to Iraq’s Anbar region, the Euphrates River has been used by ISIS as a blood vein to spread as a tumor in a ravished body. Through its road to Iraq, the Euphrates also crosses the sparsely populated but oil-rich region of Deir-Ezzor; it’s importance being critical for trade, exploitation and transport optimization. Moreover, capitalizing on the strategic importance of the river and its surroundings, ISIS has made its self proclaimed-capital in Raqqa since 2014 – after it ousted the Free Syrian Army and Jabhat al-Nusra that initially liberated it in June 2013 from the Syrian Arab Army, following the escalation of the Revolution into the Civil War.

Please follow and like us:
No Comments on Road to Raqqa: Are we there yet?

American, Russian troops in Manbij: Preventing an all-out Turkish-Kurdish face-off?

URGENT BRIEF – The United States have deployed more forces near the northern Syrian city of Manbij, liberated in July 2016 from ISIS, by the Syrian Democratic Forces (SDF)-led by…

URGENT BRIEF – The United States have deployed more forces near the northern Syrian city of Manbij, liberated in July 2016 from ISIS, by the Syrian Democratic Forces (SDF)-led by the Kurdish militia, YPG. Territory already transferred to Russian-Syrian control in order to prevent a Turkish assault on it.

Please follow and like us:
No Comments on American, Russian troops in Manbij: Preventing an all-out Turkish-Kurdish face-off?

Al-Bab Liberated: What’s next? (VIDEO)

VIDEO BRIEFING – The strategic city of Al-Bab has been liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and the Free Syrian Army (FSA) local allies from the “islamic state” (ISIS)…

VIDEO BRIEFING – The strategic city of Al-Bab has been liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and the Free Syrian Army (FSA) local allies from the “islamic state” (ISIS) occupation. The battle is in the context of Operation Euphrates Shield launched by Turkey in late-August 2016 in northern Syria, with the strategic purpose of clearing ISIS out of the border, preventing the Kurdish YPG and the SDF from uniting the cantons and to maintain a leverage against Bashar Assad’s regime. The operational objectives of the battle of al-Bab was the city itself. Taking into consideration Syria’s road infrastructure, al-Bab is a logistical crossroads between the Syrian Arab Army-held (SAA) Aleppo city (west), YPG/SDF-held Manbij (east), ISIS between the lakes corridor (south) and the Turkish border and the Syrian bordering city of Al-Rai (just 35 km north). It was imperative in order to seal the deal of a buffer zone in northern Aleppo governorate. The battle for al-Bab began in November 2016 and ended in February 7th 2017 – lasting 104 days.

Check out the video briefing for maps and battlefield footage + voice commentary of the battle. Moreover, it remains the question of where to next? The Kurdish-held Manbij? Or ISIS self-proclaimed “capital” of Raqqa?

Battle of al-Bab: a story through maps

Please follow and like us:
No Comments on Al-Bab Liberated: What’s next? (VIDEO)

Type on the field below and hit Enter/Return to search