Tag: SDF

Battle for Raqqa: Daily Journal (LIVE)

Transylvania Intelligence presents the daily journal for Raqqa. This space will contain (hopefully) daily entries regarding the developments in the battle for Raqqa, yet time gaps may very as this…

Transylvania Intelligence presents the daily journal for Raqqa. This space will contain (hopefully) daily entries regarding the developments in the battle for Raqqa, yet time gaps may very as this project depends not only on what happens in the field but also on what amount of data (quantity, quality, credibility) surfaces online.

Methodology and Objectives

From reasons of time efficiency, information privilege and empirical manners, this journal will not have a complete reference system. The methodology is based on OSINT (open-source intelligence) and crowdsourcing. Sources stretch from mainstream media, to local news posts in English or translated from Arabic or Turkish (Furat FM, Raqqa24, Rudaw, Rojava News etc.), individuals on social media (accounts of fighters, independent OSINT analysts), monitoring groups or primary sources (YPG Press Office, Amaq Agency, Inherent Resolve Coalition).  

While there are many other crowd sourced maps or pages, what this project also attempts is to provide a larger context and a comprehensive understanding of the situation and how it evolves  in an analytical intelligence-memo framework.

Please consult this page regularly, especially in the evening to catch the daily updates.

Please follow and like us:
1 Comment on Battle for Raqqa: Daily Journal (LIVE)

Acordul de la Astana: Maculatură diplomatică sau „Peace for Syria”?

Câteva cuvinte despre Memorandumul de la Astana într-un cadru analitic dar infinit mai informal decât am obișnuit pe această platformă și pentru prima dată în limba română, tocmai pentru că…

Câteva cuvinte despre Memorandumul de la Astana într-un cadru analitic dar infinit mai informal decât am obișnuit pe această platformă și pentru prima dată în limba română, tocmai pentru că acest text l-am redactat original pentru o simplă postare de facebook:

Cei trei „garantori” și anume Rusia, Iran, respectiv Turcia, se angajează să implementeze un armistițiu în patru zone desemnate ca fiind de „de-escaladare” în teritorile vestice ale rebelilor, mai exact: Idlib (+ câteva fâșii din Alep, Latakia), nordul Homs (inclusiv Rastan), Ghouta de est (o zonă rurală a Damascului + cartierele estice din capitală) și sudul Siriei (cu referire la spațiul controlat de rebeli în Quneitra, Daraa și Suweida). În teritorile menționate, acordul prevede încetarea totală a ostilitățiilor dintre Guvernul Assad și opoziția rebelă, referindu-se inclusiv la forțe aeriene, pentru a permite (de aici începe partea amuzantă) acordarea de ajutor medical și implicit întoarcerea voluntară a refugiaților… Implementarea acestor măsuri revine în responsabilitatea țărilor garantoare ce prin comisii de observare și puncte de supraveghere comune vor monitoriza situația, concomitent cu asigurarea liberei circulații pentru populația civilă. Personalul militar însărcinat cu monitorizarea desfășurării prin procedura menționată, va proveni din țările garantoare sau dintr-o parte terță, în conformitate cu consensul semnatarilor. Totodată, acordul menționează importanța luptei împotriva terorismului numind ISIS și al-Qaeada (Hayrat Tahrir al-Sham sau HTS) ca fiind componente direct vizate, deci (goes without saying) nu intră sub incidența acestui acord; adițional se dorește separarea opoziției rebele de elementele radicale, anexate taberei. În două săptămâni de la semnare se vor înființa „Joint Working Group” prin care Turcia, Iran și Rusia vor coopera pentru implementarea acordului printr-un framework formal. Acestea au fost clauzele operative, cele „preambulatory” sunt tipicare unui draft resolution, deci teoretic nu total relevante, însă de menționat e referirea la „integritatea teritorială a Republicii Arabe Siriene” – sigur, o formulare croită pentru acomodarea părții guvernamentale.

Acordul a intrat în vigoare de ieri și se desfășoară pe o perioadă de șase luni, cu posibilitatea de extindere la discreția părților semnatare. Dacă s-ar fi respectat și precedentele zeci de acorduri, războiul era într-o pauză continuă, HTS ar fi fost complet separat de rebeli, iar energia forțelor combatante ar fi concentrată pe ISIS. Acordul deși are un context diferit, în fond este tot un „sweet-talk” cu puține prezumții realiste de implementare. Răspunsul U.S. Department of State ironizează aspectele de bază, sancționând rolul de garator al Iranului (o perpetuă sursă de violență sectantă) și modul necenzurat, prin care Turcia susține toți rebelii (referire și la Tahrir). Iar deși Washington este în principiu de acord cu memorandumul, rămâne sceptic cu privire la materializarea sa și nu și-a asumat vreun angajament, cu toate că propaganda rusă tinde să exagereze „convergența” internațională cu privire la acordul propus de Kremlin… În aceeași idee, nici kurzii prin Partidul Uniunii Democratice (PYD) nu aderă la acord considerând că propunerea e o partiție pe criterii sectante, (puțin ironic) însă marea lor grijă este că s-ar putea să fie trași de mânecă pentru a-i preda lui Bashar al-Asssad auto-proclamata Federație din Nordul Siriei (Rojava).

De menționat este stagnarea taberei loialiste în zonele rebele, cu precădere pe Idlib, Hama sau chiar vestul Alepului și progresul kurzilor susținuți de SUA spre Raqqa, implicit asediul Deir-Ezzorului de către forțele ISIS, tot mai coagulate pe coridorul inferior al Eufratului, sau consolidarea prezenței rebeliilor antrenați în Iordania asupra deșertului estic și zona vamală cu Irak. Notabil este și faptul că opoziția rebelă nu a acceptat formal acordul, tocmai pe fondul rolului de „garantor” deținut de Teheran, doar că Turcia are – practic – responsabilitatea de a-i obliga să adere la condiții.Revenind la Statele Unite, neparticiparea acestei părți la acord slăbește șansele de implementare dar și de solidificare a acestui tratat ca și fundament pentru pace în întregul teritoriu sirian, tocmai pentru că nu acomodează doleanțele unei tabere ce conduce lupta împotriva ISIS și deține un însemnat teritoriu geografic și demografic. Iar pe deasupra, sugestile indirect ale Kremlinului cum că un „no-fly zone” axiomatic asupra zonelor de „de-escaladare” ar restricționat până și campania Coaliției Inherent Resolve condusă de SUA împotriva ISIS, este un exemplu compatibil cu privire la unilateralismul Kremlinului în acord. Implicit, Pentangonul a confirmat că nu va sista eventuale misiuni  împotriva facțiunilor teroriste în spațiul convenit; cu toate că ISIS are o prezență slabă în respectivele zone însă HTS domină porțiuni menționabile, iar împotriva lor operează SUA o campanie discretă de drone.


Scuzați chirilicele, dar am ales harta prezentată de MApN-ul rusesc, tocmai pentru că este varianta oficială a zonelor de „de-escaladare” sub acordul de la Astana, pe baza căreia am operat o serie de modificări: am adăugat teritoriul SDF/YPG, ES+Turcia și cel al rebelilor din deșert (New Syrian Army). În sfârșit, am creionat ipotetice, posibile, speculative căi de acțiune ale loialiștiilor pornind de la anunțul făcut de MApN-ul rus, prin care anunțau operațiuni militare în centrul și estul Siriei.

Să trecem la partea prospectivă:

i. Tendențial, astfel de acorduri au fost creionate în situații de stagnare a luptei Guvern-Opoziție prin care forțele loialiste beneficiau de un repaus tactic dar totuși păstrând un tir de artilerie și bombardamente asupra „buzunarelor” rebele; cei din urmă, primeau o doză continuă de legitimizare prin participarea la astfel de conferințe internaționale, plus că deseori respectau înțelegerea – spre nenorocul lor. Astfel că pe bază istorică suntem îndreptățiți să credem că și în acest caz este vorba de un „time-out” tactic fără intenție și mici șanse de implementare pe termen mediu sau lung.

ii. Contextual, observăm o serie de evoluții în alte teatre de operațiuni, precum guvernoratele Raqqa și Deir-Ezzor, care deși nu sunt la îndemâna logistică sau militară a taberei loialiste, fragmentează ideea de integritate și „atotsuveranitate” a Siriei sub guvernul Assad. Anume, Federația din Nordul Sirie se maturizează politic iar SDF-ul susținut de SUA înregistrează o serie de victorii succesive, ce în puține luni îi va aduce în poziția de a lua cu asalt Raqqa. Pe urmă, retragerea tactică a ISIS în Deir-Ezzor este condiționată de cucerirea orașului cu același nume, aflat sub control assadist încă de la izbucnirea conflictului. Totodată, expansiunea rebeliilor pe granița iordaniană și irakiană este sursa unei noi îngrijorări pentru Damasc-Moscova-Teheran. În consecință, loialiștii ar putea respecta parțial armistițiul pentru a-și comasa forțele în operațiuni îndreptate împotriva ISIS – scenariu de servit cu multă sare – sau împotriva rebelilor din sud-est, a căror izolare de zona vamală spre Iordania ar genera o criză logistică ce inevitabil va slăbi și degrada capacitatea de operare militară.

iii. Acordul poate fi un catalizator pentru alimentarea tensiunilor interne din tabăra rebelă aflate la un nou punct de fierbere în urma ciocnirilor cu Hayat Tahrir al-Sham, de această dată Jaysh al-Islam, în trecut Ahrar ash-Sham. Continua diviziune a rebelilor e marcată de două consecințe: (1) excluderea segmentului militant salafist, anume jihadiștii, care este (nu întâmplător) și cel mai puternic – fapt ce ar legitimiza și curăța imaginea opoziție – dar pe de altă parte (2) ar slăbi per total capacitatea lor de a ține piept regimului.

Nu este necesar ca ipotezele creionate să se respingă reciproc sau să se afle într-un raport competitiv. Principalul marker de prognoză cu privire la o posibilă ofensivă spre Deir-Ezzor, deșertul sud-estic sau spre centrul țării, este comasarea unor forțe semnificative în Palmyra – un realment „cap de pod” în interes operațional. Primele indicii le avem deja, astăzi s-a constatat faptul că rușii au mutat lansatoare de rachete-multiple (sisteme mobil) TOS în Palmyra. Ipoteza s-ar solidifica dacă vedem mai multe divizii mecanizate sau unități ale Tiger Force detașate în zonă. Un astfel de demers alternativ chiar și în fondul unei reale intenții depinde de stabilitatea zonelor convenite în acord, iar observând re-intensificarea luptelor în estul Damascului și în coridorul Hama-Homs, avem un „input” adițional de scepticism. De urmărit…

Cu toate acestea nu avem motive solide să credem că memorandumul de la Astana va fi mai însemnat decât precedentele colecții de maculatură semnate la Geneva sau Viena, poate nici nu merita efortul unei postări atât de lungi, însă contextul enunțat la paragraful „ii” generează posibilitatea unei însemnate schimbări de direcție. Totuși, bombardamentele continuă în regiunile controlate de rebeli, chiar și în acele „de-escalation zones” și mă îndoiesc că toate sunt îndreptate împotriva Hayat Tahrir al-Sham… În sfârșit, nu avem motive nici pentru a ne încredere în „buna-inteție” a demersurilor diplomatice rusești, deci inevitabil războiul își va urma cursul natural din teren.

Pentru mai multe, follow Transylvania Intelligence on Facebook.

Please follow and like us:
No Comments on Acordul de la Astana: Maculatură diplomatică sau „Peace for Syria”?

Road to Raqqa: Are we there yet?

INTELLIGENCE ANALYSIS – The Euphrates corridor, as any waterway in the Middle East (and not only) has been a catalyst for urban settlement, agriculture industry and energy development. Crossing Syria…

INTELLIGENCE ANALYSIS – The Euphrates corridor, as any waterway in the Middle East (and not only) has been a catalyst for urban settlement, agriculture industry and energy development. Crossing Syria from its north-western corner in Aleppo governorate all the way down to Iraq’s Anbar region, the Euphrates River has been used by ISIS as a blood vein to spread as a tumor in a ravished body. Through its road to Iraq, the Euphrates also crosses the sparsely populated but oil-rich region of Deir-Ezzor; it’s importance being critical for trade, exploitation and transport optimization. Moreover, capitalizing on the strategic importance of the river and its surroundings, ISIS has made its self proclaimed-capital in Raqqa since 2014 – after it ousted the Free Syrian Army and Jabhat al-Nusra that initially liberated it in June 2013 from the Syrian Arab Army, following the escalation of the Revolution into the Civil War.

Please follow and like us:
No Comments on Road to Raqqa: Are we there yet?

American, Russian troops in Manbij: Preventing an all-out Turkish-Kurdish face-off?

URGENT BRIEF – The United States have deployed more forces near the northern Syrian city of Manbij, liberated in July 2016 from ISIS, by the Syrian Democratic Forces (SDF)-led by…

URGENT BRIEF – The United States have deployed more forces near the northern Syrian city of Manbij, liberated in July 2016 from ISIS, by the Syrian Democratic Forces (SDF)-led by the Kurdish militia, YPG. Territory already transferred to Russian-Syrian control in order to prevent a Turkish assault on it.

Please follow and like us:
No Comments on American, Russian troops in Manbij: Preventing an all-out Turkish-Kurdish face-off?

Al-Bab Liberated: What’s next? (VIDEO)

VIDEO BRIEFING – The strategic city of Al-Bab has been liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and the Free Syrian Army (FSA) local allies from the “islamic state” (ISIS)…

VIDEO BRIEFING – The strategic city of Al-Bab has been liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and the Free Syrian Army (FSA) local allies from the “islamic state” (ISIS) occupation. The battle is in the context of Operation Euphrates Shield launched by Turkey in late-August 2016 in northern Syria, with the strategic purpose of clearing ISIS out of the border, preventing the Kurdish YPG and the SDF from uniting the cantons and to maintain a leverage against Bashar Assad’s regime. The operational objectives of the battle of al-Bab was the city itself. Taking into consideration Syria’s road infrastructure, al-Bab is a logistical crossroads between the Syrian Arab Army-held (SAA) Aleppo city (west), YPG/SDF-held Manbij (east), ISIS between the lakes corridor (south) and the Turkish border and the Syrian bordering city of Al-Rai (just 35 km north). It was imperative in order to seal the deal of a buffer zone in northern Aleppo governorate. The battle for al-Bab began in November 2016 and ended in February 7th 2017 – lasting 104 days.

Check out the video briefing for maps and battlefield footage + voice commentary of the battle. Moreover, it remains the question of where to next? The Kurdish-held Manbij? Or ISIS self-proclaimed “capital” of Raqqa?

Battle of al-Bab: a story through maps

Please follow and like us:
No Comments on Al-Bab Liberated: What’s next? (VIDEO)

Objective Raqqa: Actors, Strategies and Black Swans

SITUATION REPORT – The following assessment outlines the Turkish proposals for a Raqqa offensive, made by Akar, the Turkish Joint Chief of Staff to Dunford, the American counter-part. This SitRep…

SITUATION REPORT – The following assessment outlines the Turkish proposals for a Raqqa offensive, made by Akar, the Turkish Joint Chief of Staff to Dunford, the American counter-part. This SitRep contextualizes the situation in Raqqa Governorate and also clarifies the already ongoing “Wrath of the Euphrates” Operation spearheaded by the Syrian Democratic Forces (SDF) and the Kurdish militia, YPG. In addition, this assessment preemptively estimates potential “black swan”-type of scenarios that could occur from the Syrian, Israeli or Kurdish camp.

Please follow and like us:
No Comments on Objective Raqqa: Actors, Strategies and Black Swans

Life after the Turkish Liberation in Syria: State-Building, Safe-Zone or Annexation?

ANALYSIS – This assessment presents the situation in the areas liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and its local allies (Free Syrian Army, Syrian Turkmen Brigades, Ahrar ash-Sham) as…

ANALYSIS – This assessment presents the situation in the areas liberated by the Turkish Armed Forces (TSK) and its local allies (Free Syrian Army, Syrian Turkmen Brigades, Ahrar ash-Sham) as affected by the post-conflict Turkish-led reconstruction. The multi-ethnic character of the Aleppo Governorate, comprising of Arabs, Kurds, Turkmens, Assyrians, Circassians and Christians, is a magnet for land claims and geopolitical ambitions, energized by the dramatic changes in the Syrian Republic – ravaged by a perpetual multilateral civil war. You probably know this region for the infamous battle of Aleppo, the largest city of the province and the stronghold of the Rebellion; this region is far more than that. Let us not forget that this is the boiling point for Syria’s Kurdish self-determination and for reactive Turkish endeavors, it caused. The purpose of this analysis is to swiftly summarize the context of military intervention launched by the Turkish Armed Forces (TSK) since late 2016, and overview how the Turkish administration there affected the lives of the local population and the overall dynamic: Did it improve? Did it worsen? In order to determine such a conclusion, this analysis also contains a case study of Jarabulus (Cerabulus in Turkish) – the first city liberated by Operation Euphrates Shield and under the longest Turkish-led administration.


In addition, this assessment, purposely provocative, draws prospective conclusions in regards to the future of the captured buffer zone, outlined in several hypothesizes: i. State Building ii. Safe-Zone (limited) or iii. Annexation (directly/ indirectly).

Please follow and like us:
No Comments on Life after the Turkish Liberation in Syria: State-Building, Safe-Zone or Annexation?

Bizarre move in Deir Ezzor

INTELLIGENCE BRIEFING – The Department of Defense confirms that the United States have engaged ISIS targets around Deir Ezzor/ Dayr Az Zawr on 18th of Januariy 2017. Why this particular…

INTELLIGENCE BRIEFING – The Department of Defense confirms that the United States have engaged ISIS targets around Deir Ezzor/ Dayr Az Zawr on 18th of Januariy 2017. Why this particular news should raise questions? Because Deir Ezzor has become the scene of a fierce battle between the local Syrian Arab Army (SAA) 137th and 57th Brigades and the terror group’s forces that have surrounded the city since early 2015. The 120,000 civilian still living in the city risk a humanitarian crisis. Therefore the United States have joined, even if for some isolated strikes, Russia in aiding the Regime’s forces. In other news, incoming POTUS, Donald J. Trump has been invited by Russia and Turkey to take part in the Astana peace talks on Syria.

Please follow and like us:
No Comments on Bizarre move in Deir Ezzor

Danger Close for US Operators in Hasakah

Close call between Syrian and American forcesin north-eastern Syria after two Syrian Arab Army fighter jets dropped bombs on Kurdish positions in Hasakah, where US Special Forces were also present….

Close call between Syrian and American forcesin north-eastern Syria after two Syrian Arab Army fighter jets dropped bombs on Kurdish positions in Hasakah, where US Special Forces were also present. In response, U.S. planes were scrambled in the area, making it one of the most critical US-Syria episodes since the War broke out[1]. Hasakah is in the Kurdish proclaimed Roajava federation which incorporates most of the northern Syrian lands, and has the YPG-led, US backed SDF as its officially army.

Please follow and like us:
No Comments on Danger Close for US Operators in Hasakah

Type on the field below and hit Enter/Return to search